Medicină de recuperare

Sintagma actuală de recuperare medicală are și întrebuințarea de reabilitare medicală. Din această perspectivă conceptuală și de utilizare în sector medico-terapeutic, (în trecut numită Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie, respectiv Balneofizioterapie) este o specialitate medicală clinică independentă, responsabilă de prevenirea, diagnosticarea, tratarea și managementul reabilitării persoanelor cu afecțiuni dizabilitante și comorbidități la toate vârstele, în vederea promovării capacităților și performanțelor fizice și cognitive ale acestor persoane, precum și în vederea creșterii calității vieții acestora.

Scopul este de a îmbunătăți și de a restabili capacitatea funcțională și calitatea vieții pentru peroanele cu dizabilități fizice, afecțiuni dizabilitante și/sau handicap, obiectul fiind restabilirea funcției optime în contextul prezenței unor diverse leziuni fizice, tisulare și/sau funcționale.

Reabilitare (Recuperare): Proces activ, prin intermediul căruia cei care au dizabilități ca urmare a leziunilor sau a bolilor îsi revin complet sau, daca nu este posibil așa ceva, ajung la potențialul fizic, mental sau social optim și sunt integrați în mediul care le este cel mai potrivit

Medicină de Reabilitare: Are ca scop reabilitarea – ca și proces de restabilire a funcțiilor fizice, dar și ameliorarea capacității de a permite persoanelor să participe activ în cadrul societății.

Medicină Fizică: disciplină medicală care prin folosirea unor mecanisme fiziologice (precum reflexele, adaptabilitatea funcțională și neuroplasticitatea) precum și prin folosirea pregatirii fizice și mentale, se ocupă cu intervențiile al caror scop este acela de a îmbunătați funcționarea fiziologică si mentală. Frecvent practica Medicinei Fizice implică munca unei echipe multidisciplinare cu diverși profesioniști din domeniul sănătății- inclusiv fizioterapeut, terapeuți ocupaționali, asistenți sociali, personal educativ, ingineri.

Balneologia: disciplină medicală ce se ocupă cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali terapeutici.

Recuperarea (reabilitarea) medicală denumită şi “medicina a treia” pentru a sublinia legătura şi continuitatea indisolubilă cu medicina profilatică şi terapeutică, este cea mai nouă formă de asistenţă medicală, apărută şi dezvoltată după cel de-Al 2-lea Război Mondial. Deşi în toată lumea au apărul centre medicale specializate în asistenţa de recuperare, deşi în multe ţări există o specialitate medicală cu această denumire (inclusiv în România), se spune totuşi că recuperarea medicală aparţine tuturor specialităţilor medicale în măsura în care patologia acestora determină deficit funcţional şi handicap de mai mare sau mai mică importanţă.

Din punct de vedere practic, disputa a fost deja rezolvată, asistenţa de recuperare a unui mare număr de pacienţi fiind preluată de serviciile de recuperare medicală şi fizioterapie.
Dar de fapt, ce este recuperarea (reabilitarea) medicală şi ce aduce nou în gândirea medicală?
Prin recuperare se inţelege lărgirea cadrului asistenţei medicale acordate pacientului prin includerea, de către medic, în planul terapeutic şi a perioadei de convalescenţă, neglijată în trecut.
Obiectivul terapeutic, care era centrat pe vindecarea leziunii şi restaurarea anatomică a organului sau segmentului lezat, se completează astăzi cu preocuparea pentru restaurarea funcţiei, pe care natura nu o acordă spontan în cadrul unei convalescenţe pasive.
Recuperarea cunoaşte două etape: unul precoce, care începe odată cu debutul bolii, în care, pe lângă tratamentul clasic, medicamentos, chirurgical, ortopedic etc., se introduce, ca adjuvant, metodologia fizicală şi etapa de recuperare medicală (sau recuperare funcţională) propriu-zisă, în care terapia fizicală trece pe primul plan. La sfârşitul acesteia, pacientul se va putea întoarce la activitatea anterioară apreciindu-se că este recuperat din punct de vedere funcţional sau va necesita o readaptare socioprofesională care presupune orientarea lui spre o nouă activitate sau profesie.
Tratamentul fizical utilizat în reabilitarea medicală reprezintă acea parte a terapiei ce foloseşte factorii fizici, incluzând următoarele capitole (metode): hidroterapia, termoterapia, electroterapia, masoterapia (masajul), kinetoterapia, ergoterapia, pneumatoterapia, terapia cu inhalaţii.

Care sunt afecţiunile ce beneficiază de reabilitare medicală?
În principal, 3 categorii de afecţiuni:
– Afecţiuni neurologice
• Hemi-, para-, tetra- plegii/pareze
• Paralizii/pareze de nervi periferici, polineuropatii etc.
• Boli degenerative ale SN: scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică, leuconevraxita, boala Charcot-Marie-Tooth, boala Friedreich, boala Kugelberg-Wellander etc.
– Afecţiuni reumatice:
• Artroze (coxartroze, gonartroze operate sau nu, spondilartroze etc.)
• Hernii de disc lombare, cervicale, lumbago, 1. sciatica
• Reumatisme inflamatoarii (spondilita anchiIozantă, poliartrita reumatoidă, spondilartrite seronegative, artropatie psoriazică etc.)
• Reumatisme abarticulare: tendinite, bursite, fasciile, entezite, miozite, periartrite, fibromialgia etc.
• Alte: gut, condrocalcinoza, polimialgie reumatică, sclerodermie, poli- şi dermato- miozită etc.
– Afecţiuni ortopedice şi/sau posttraumatice:
• Fracturi, luxaţii, entorse, disjuncţii etc.
• Osteonecroze aseptice de cap femural, de cap humeral etc.
• Proteze şolduri, genunchi etc.
• Algoneurodistrofie
• Tulburări de statică vertebrală: scolioze, cifoze
• Osteoporoza
• Boala Paget
• Alte boli: osteite, spondilodiscite, hiperostoze, osteocondrodisplazii.
Pe lângă aceste boli, recuperarea medicală este necesară şi în:
• Infarct miocardic
• Boli vasculare (tulburări de circulaţie arterială sau venoasă)
• Boli degestive, renale, pulmonare, dermatologice, ginecologice etc.
În oricare din situaţiile de mai sus, tratamentul trebuie prescris de un medic specialist în reabilitare medicală în urma unui consult şi, evenual, a unor investigaţii suplimentare (radiografii, rezonanţă magnetică, computer tomograf şi/sau analize de laborator). Tratamentul recuperator se va efectua fie în regim ambulatoriu, fie, în cazurile severe şi/sau nedeplasabile în regim de internare. Esenţial este ca tratamentul fizical să fie precoce şi susţinut până la o complet[ recuperare, iar în cazurile cronice să continuie zilnic la domiciliul bolnavului (cu sau fără ajutorul familiei sau/şi al unui personal specializat: maseur, kinetoterapeul etc).
În multe din afecţiuni (majoritatea celor reumatice, ortopedice şi chiar neurologice), tratamentul recuperator trebuie completat, pentru o cât mai bună reuşită, cu o cură balneară într-o staţiune de profil.

 

Echipa medicala

Dr. Cristina BĂRBUNC – medic specialist